Am ajuns cu avion pana in Riga si apoi cu bus-ul pana in Klaipeda. So far so good, doar ca aveam doar euro la mine si pe drum (5 ore cu busul) n-am putut sa cumpar nici un biscuit ca totul se platea in litas – moneda lor. Nimeni nu vorbeste engleza in orasul asta. Doar lituaniana si rusa.
Am ajuns la destinatie si am luat un taxi pana la gazda. Pentru un drum de 5 lei am dat 20.
Casa unde stam (ca suntem 6) nu e o pensiune sau ceva. Stam la o tanti careia ii spunem “The Landlady” si e o scorpie ordinara. S-a enervat la culme si ne uraste inca din prima zi pentru ca i-am atins cainele si ca am stat la ea in curte sa fumam si sa bem. Si cica am fost galagiosi. Si i-a sunat pe cei de la compania unde facem training, la 12 noaptea, sa le spuna ca ne da afara and so on.
Au venit cei de acolo a doua zi, au vorbit cu ea, dar ce sa te intelegi cu Hitler (also called Adolfa)
Doar se uita la noi si zice “Upstairs!!” cu gesticularea mainilor, fatza incruntata si toate cele.
Si toti sunt asa. Nu zambeste nimeni in orasul asta.
Camera era murdara, am facut noi curat in secunda in care am ajuns aici.
Nu avem aer conditionat, nu avem chiuveta la baie, nu avem voie sa vorbim tare, nu avem voie sa stam afara, nu avem voie sa bem dupa ora 22:00, nu avem voie sa aducem alti oameni in vizita la noi, etc.
Si cea mai horror parte de pana acum: stam la periferia orasului. Facem 15 minute pe jos pana la autobuz si pana la locul unde se tine trainingul mai facem inca 20 de minute.
Cei de la training ne-au spus ca si scuza ca e very common ca aici sa nu fie chiuvete (desi ni s-a spus ca e bullshit asa ceva…), cand ne-a vorbit de bautura dupa ora 22_:00, a zis ca “it’s a rule in Lithuania…blablabla”
Asa ca ne-am facut reguli dupa oamenii de aici:
1. Don’t touch the dog.
2. Don’t touch the landlady
3. Don’t drink beer (only after class, in the backyard and only in coffee mugs. we’re students and we’re learning)
4. Never all a cab cause they’re not coming. De cate ori am sunat a fost ceva de genul:
– Hi
– *(^%&^EE^&Y*^&R
– we’d like a taxi to Kraziu street 18
– $*#&^&#( KRAZIU?
– yes, kraziu
– no no no… KraZiu
– …… Kraziu…
– NO.kRaziu
– ….. yes, Kraziu
– NO NO NO. KRAZIU
– …. ok. do you have a taxi?
– no.
sau
– Hi
– *(^%&^EE^&Y*^&R
– we’d like a taxi to Kraziu street 18
– $*#&^&#(*^%
– Six people please.
– SIX!?!?! NO NO NO NO…
and then hung up.
In a treia zi, Adolfa a dat buzna peste noi in camera pe la ora 2 dimineata si a inceput sa urle ” I listen!! Listen! Listen! Beer beer beer beer beer… bla bla bla in lituaniana…. listen!!” si a plecat.
Cateodata tipa la noi aratand spre dormitoare si spunand “Sleep sleep sleep!!”
Ca la caini, asa.
In fiecare zi descopar aici alte lucruri surprinzatoare.
Nu am avut voie in autobuz cu cafea de la Mec, cea cu capac – harmless. Ah, la Mec-ul de aici nu au aripioare. Can you even imagine?! Plus ca autobuzele nu mai merg dupa ora 22:00.
Am mai avut o tentativa de sunat la taxi, era un tip care avea 6 locuri in masina si neluase intr-o seara. Ne-a raspuns (dupa 3 zile in care l-am sunat) si ne-a zis ca vine.
“Really ?? Your’re coming?! Thanks, man!!”
Am asteptat jumatate de ora. Binenteles ca am plecat pe jos acasa.
In fiecare zi cand spunem “This is the worst day of my life”, vine a doua zi si iadul se dezlantuie.
Am facut pace cu gazda noastra dupa ce ne-a parat ca am mutat mobila din casa in strada (macar de-ar fi fost adevarat), I-am luat flori si ciocolata si ne-am cerut scuze pentru ceva ce nu am facut.
Sa nu ajungeti niciodata aici.
Xoxo
Cris
Wine and anxiety 